
Purtata da u vintuleddu
Chì suffiava in u paradisu
Sè falata cum’un aceddu
Illuminendu lu me visu
Incù u raghju di a vita
M’ai annacquatu d’amori
In una stonda infinita
Prufumata da milli fiori
Sè à me anghjula sincera
Chì campa in lu me pinseru
U tempu d'una prighera
È iss’amori si faci veru
Custudita in u me cori
Cum'un preziosu giuieddu
Mi porti u santu calori
D'un avven'ancu più beddu
À l’eternu serai mea
È sempri mi farai campà
Incù in capu quiss’idea
Ch'ùn ci puddaremi spiccà
U PASTORI BUNIFAZINCU
2 commentaires:
hà a furtuna a to anghjulella d'esse cascata nantu à u pueta rumanticu ch'è tù sì...ma serai furtunatu ancu tù. Amori cusì ùn ci n'hè chè una (o dui s'omu hè furtunatu) ind'a vita.
In ogni modu, u sai dì
Ti ringraziu o Ghjuvan'Federicu... U toi hè maravigliosu... Vogliu sapè chi hè u pastore bunifazincu!
A prestu amicu di a puesia...
Petru dumè di l'Alba Nova
Enregistrer un commentaire